Blogul lui Gigi Becali Balonul e rotund…

Hai la nunta cea mare!

Autor: Dragos Cuzuban pe 9 Oct 2008 în Uncategorized

Dupa divort Mihaela Radulescu si fostul sot au iesit din tribunal tinandu-se de mana. Hai domne, da-o in ma-sa de treaba. Pai si atunci de ce au divortat? Sau, au fost casatoriti? Nu ma mai mira ca in ziua de azi nimeni nu mai da doi bani pe casatorie, pe casnicie, ba din contra, o gramada de lume vede in asta o porcarie, o chestie care nu e necesara. Si totusi o fac. Incercati sa cautati o carciuma “libera” de inchiriat pentru nunta. O sa observati ca nu aveti unde. Deci lumea se casatoreste. De ce? O gramada de femei viseaza pe ascuns la rochia aia alba, desi n-ar recunoaste in ruptul capului asta. Si o gramada de barbati se viseaza “capi” de familie (nu intamplator am pus ghilimele). Si asa cum se casatoresc, la fel si divorteaza. Si nu vorbesc de fetele si baietii care habar n-au inca pe ce lume sunt si spun prea repede DA. Ci de oameni care se presupune ca sunt maturi.

Toata lumea viseaza la dragostea aia mare, care sa te faca sa vrei asta. Si fac pasul, dupa care se caiesc. Ba mai apare si cate un copil sau doi. “Nu mai e ce era odata”, “Suntem diferiti”, “Am facut totul” si alte cuvinte de-astea ca sa il scape cat mai repede pe cel care a avut un esec. Sau care n-a facut totul, care nu era diferit.

“Am iubit destui barbati. Pe unii i-am iubit asa de mult, incat i-am mintit ca stiu sa gatesc si am apelat la prietene ca sa le pregatesc cine romantice. Iar pe unul atat de cumplit, incat m-am hotarat sa ii gatesc mancarea preferata”. Nu va spun cum se termina povestea. E dintr-o carte scrisa de doua femei, una cu creierul, cealalta cu inima (amandoua inteligente).

O femeie careia nu-i displace sa gateasca, ar spune ca asta e o prostie. Alta, care uraste gatitul, ca e un lucru bun. Dar barbatul? Aia care au fost mintiti pentru un scop nobil, ce-or crede? Care o fi parerea lor? Cred ca mi-as dori sa fiu ala din urma, pentru care respectiva s-a apucat sa gateasca si pe care nu l-a mintit. Si oricat de groaznica ar fi mancarea aia, n-as minti-o ca e buna, ci chiar mi s-ar parea buna, pentru ca e facuta de ea. Sa va spun totusi cum se termina povestea din carte? Aia pe care i-a mintit au venit, au plecat. Ala pentru care a gatit, nici nu a gustat mancarea, nici macar nu a bagat-o in seama.

De ce am scris paragraful asta? Pai aici e toata treaba cu casatoria asta si nu numai. Exista o gramada de imbecili ca astia, carora degeaba li se dau dovezi de iubire. Si exista altii care ar vrea sa fie in locul imbecililor, numai ca femeia, trecuta deja prin “aventura” cu imbecilul, nu numai ca nu gateste, dar nici macar nu il minte ca stie sa gateasca. Ci ii spune verde in fata boului ca nu are de gand sa se sacrifice gatind, spaland, maturand… Ori restaurant, ori la ma-ta. Si poate ca el ar vrea sa gateasca impreuna cu ea. Fie si o omleta…

Deci, casatoriile astea, ori sunt uniuni intre imbecili si femei ok, ori intre imbecile si barbati ok. De care parte a grupului va aflati?