Eterna si fascinanta Romanie

Unora nu li se intampla zilnic. Eu m-am lovit de asa ceva cand mi-am cumparat masina. La un moment dat aveam un dosar atat de gros de parca as fi intentionat sa cumpar Petrom-ul sau intreaga uzina Dacia. Nici macar nu mai stiam cate institutii vizitasem si ce acte imi mai trebuiau. Altora li se intampla aproape zilnic sa intre in contact cu sistemul asta. Ca si in cazul celei ce mi-a trimis intamplarile de mai jos. Hai sa vedem cum decurg lucrurile.

Declar pe propria raspundere…

“Desi stie toata lumea cum suntem tratati la un ghiseu al unei institutii publice, nu mica ne este mirarea la fiecare intamplare noua.
Ne incepem dimineata asadar la ITM (Inspectoratul Teritorial de Munca), unde cozile sunt interminabile de fiecare data. Indiferent daca esti persoana fizica si ai de ridicat propria-ti carte de munca sau un biet pensionar care trebuie sa depuna vreo 3 cereri si 15 declaratii pentru rectificarea punctului de pensie ori persoana juridica si ai de depus declaratiile lunare in numar de cel putin 3 (daca esti norocos).
In cazul unei persoane fizice care vrea de exemplu sa-si ridice cartea de munca pentru o copie xerox, ai nevoie de o cerere…in urma acestei cereri esti programat sa-ti ridici cartea de munca in aproximativ 2 saptamani. Sa nu mai vorbim ca in 2 saptamani probabil pierzi ocazia de a-ti face un credit sau mai stiu eu ce alte ocazii pentru care iti trebuia o copie dupa cartea de munca.
In cazul unei persoane juridice, ai toate sansele ca actele care azi nu sunt bune, sa fie acceptate, stampilate si semnate de colega din tura de maine. Daca nu reusesti nici asa, poti reveni in termen de 5 zile cu o declaratie rectificativa. Sa nu uitam sa mentionam ca toate aceste declaratii se depun prima data online. E de inteles ca dupa ce le-ai depus online, trebuiesc listate si prezentate la ghiseu, doar nu aveti cumva impresia ca le vor lista angajatii ITM. Si in plus, de ce sa nu facem un lucru de doua ori? Ca doar e vorba de statul roman! Sa nu mai mentionam hartia consumata aiurea, ca doar avem paduri destule! [...]

Sa mergem si la o posta…

Nici macar nu mai stiu daca mai e institutie de stat sau are mai nou capital privat….Neimportant, angajatii sunt aceiasi de vreo 20 de ani. Aceiasi angajati care nu au fost in stare sa inainteze cu tehnica. Te apuca groaza cand vezi cum tasteaza la calculator cate o functionara. Trimiti o telegrama in aproximativ 20 de minute (asta de cand ai ajuns la ghiseu, fara sa calculam statul la rand (pentru ca din 9 ghisee, doar la unul singur se pot trimite telegrame!)
Luam drept exemplu o reclamatie. O doamna cam la 50 de ani se prezinta la ghiseul de reclamatii. Conversatia decurge cam asa:
- Buna ziua, as dori sa vorbesc cu diriginta acestui oficiu postal.
- In ce problema?
- Am expediat acum doua luni un plic cu niste acte, paravion in strainatate. Am intrebat atunci cum este cel mai sigur si mai rapid. Am pus acel plic conform indicatiilor primite, am platit suma aferenta (am aici chitanta), dar plicul nu a ajuns la destinatie nici pana azi. As dori sa stiu ce s-a intamplat si cui pot sa cer daune?
Dupa verificarea in aproximativ 10 minute a trimiterii postale si a chitantei vine si raspunsul:
- Nu pot sa va spun decat ca acest plic este iesit din tara.
- Da doamna, insa acest lucru mi l-ati comunicat si acum 1 luna, si acum o luna si jumatate… Intre timp fiica mea a intrat la inchisoare pentru ca nu avea actele pe care eu i le-am trimis acum 2 luni. Eu ce pot sa fac?
- Pai nu stiu, incercati sa apelati la consulat.
- Da, de la consulat m-au trimis la dumneavoastra sa incerc sa recuperez macar actele.
- Pai mergeti inapoi si cereti sa va dea macar o copie.
- Dansii nu au o copie, si in plus am nevoie de originale, care sunt in acel plic. Macar sa il recuperez eu, chiar daca nu mai ajunge la destinatie.
- Dar nu pot sa vad unde este plicul dumneavoastra decat ca este iesit din tara. Cu mai mult de atat nu va pot ajuta. Eventual mai asteptati poate se intoarce retur daca ati completat corect datele expeditorului.
- In regula. Si cam cat mai dureaza?
- Nu stiu sa va spun, plicul nu mai este la noi.
Acesta este doar un exemplu.
Sa nu mai vorbim ca puteam ridica vreo 5 mandate postale cu sume destul de importante, dar care nu erau pe numele meu. Ce bine imi faceam un concediul cu banii aia. Ulterior ar fi venit cineva cu o reclamatie asemanatoare cu exemplul de mai sus si ar fi primit probabil aceeasi rezolvare.

DGFP – program de gravide

Mergem mai departe la Directia Generala a Finantelor Publice. Este deja ora 15. Din 15 ghisee… unul singur deschis. Sa mentionam ca programul este pana la ora 16? Bineinteles o coada interminabila. La ora 16 nu se mai preiau declaratii. Cine ramane fara ele depuse, primeste o amenda sau i se pune proprire pe cont (se blocheza contul la persoanele juridice). Aici din fericire nu au dreptul sa iti refuze o declaratie. Poate doar daca ai ghinionul sa nu iti fie citit codul de bare (si se intampla totusi destul de des). Mai trebuie mentionat ca si aici, la fel ca la ITM, declaratiile se depun si online? Sau ca in functie de profilul firmei, ai sanse sa ajungi la 5 declaratii care trebuie depuse lunar?

Nu ca domeniul privat ar functiona…

Intamplarea are loc intr-un supermarket, la un magazin de electrice-electrocasnice.
In stupida mea incercare de a achizitiona un mp3 player, dau peste niste lucratori care nu doar ca nu cunosc marfa pe care o vand, dar dau dovada si de o boala numita “nesimtire acuta”.
Pentru inceput vreau sa aleg dintre 2 produse pe care vreau sa le si incerc.
- Produsele nu se pot incerca pentru ca sunt complet descarcate. Va trebui sa asteptati macar o jumatate de ora pana se incarca putin.
- In regula, dar sunt unicele pe care le aveti? Nu este nici unul din cele pe care le aveti pe stoc incarcat cat de cat sa verific daca functioneaza?
- Nu, le primim descarcate complet.
- Interesant. In regula, puneti-le la incarcat si revin mai tarziu.
(dupa aproximativ 1ora/1 ora jumatate)
- Buna ziua, am revenit pentru cele doua mp3-uri!
(intre timp s-au strans cam 2-3 baieti dupa tejghea)
- Da da da. Haideti sa vedem. Acesta este deja aproape incarcat (cel care nu imi placea in mod deosebit ca design dar era de 2GB), dar acesta nu s-a incarcat inca.
(un alt baiat preia mp3-ul care nu se incarcase inca)
- Ce tare e, de asta imi cumpar si eu…
Trece aprox 1 minut, timp in care lucratorul comercial se uita la mp3-ul pe care vroiam sa il cumpar, la care zic:
- Bine, bine, da’ pot sa il vad si eu totusi? Chiar vreau sa il cumpar daca mi se permite.
- Ah da, dar nu se poate deschide, nu este incarcat complet inca.
- Cum sa nu se poata deschide pana nu se incarca de tot?
- Asa sunt facute.
- In regula, si daca il iau pe risc, fara sa il pot incerca si maine vin cu el inapoi ca nu merge, ce se intampla?
- Il schimbam!
- Cu altul care nu se poate incerca?
- Pai….nu avem cum sa facem altfel.
- In regula, ma risc (imi placea chiar foarte mult)
Dar… nu e asa usor fratilor… la scanarea produsului, pretul mai mare cu 30 ron decat cel afisat in vitrina. Bineinteles ca nu imi convine. Incepe scandalul. Angajatii care pana atunci se jucau cu mp3-ul pe care vroiam sa il cumpar dispar ca prin ceata. Ramane casierul. Seful de magazin nu poate fi chemat. Casierul nu poate face asa ceva, nu e de datoria lui. In regula, apare un “superior” dupa aproximativ 5 minute. Dupa ce studiaza situatia alte 5 minute isi da seama ca mi-au scanat un alt produs. Cel pe care il doream eu era de 1 GB, iar cel scanat era de 2Gb. De aici diferenta de pret. Bun, dar nu eu am cerut sa fie de 2GB, eu cerusem de 1GB. Nici o problema, se aduce altul din depozit (cam in 10 minute). Nici acesta nu se poate incerca, doar nu aveati acesta pretentie nu? Produsul era cel putin sigilat. In regula, ma risc inca odata. La scanarea pretului, surpriza! Mai ieftin cu 20 ron decat cel pe care mi-l doream. Casierul se grabeste sa imi incaseze banii. Tin de bani ca la alba-neagra pana reusesc sa pun mana pe produs sa il studiez. Acesta era mai mic de 1 Gb si “Made in China”. Refuz categoric cumpararea produsului si le spun la revedere. Si nu, nu si-a cerut nimeni scuze ca m-au facut sa imi pierd 2 ore si jumatate din viata pentru prostia lor.”

Eterna si fascinanta Romanie. Oare de cate aventuri asemanatoare vom mai avea parte pana voi putea sa spun ca traiesc intr-o tara normala? Evident, astept peripetiile voastre mai jos la comentarii. Sa nu va suparati daca voi zambi. Nu rad de necazul altuia, ci doar zambesc amar…

Articole asemănătoare

• Scuteciştii de azi… (2)
• Pentru ca (3)

1. 

   Passion says:

   November 5, 2008 at 14:21

   Mda, posta romana e de toata rusinea. Am pus un pachet la posta din sectorul 6 si trebuia sa ajunga in sectorul 3…A ajuns in 3 saptamani. In alta zona a tarii, am pus la posta o carte…Dupa doua saptamani am fost sa vad ce se intampla si cartea era tot acolo, intrun sertar. Motivul era unul pe cat de simplu, tot pe atat de penibil:”Era prea mica si am uitat de ea sa o trimitem. Probleme?” Alta data, am trimis la Sichet o carte de poezii. Am pus-o la posta cu doua saptamani inainte de sarbatorile pascale, casa pot sa fac o surpriza taman de iepuras…A ajuns la destinatie pe data de 16 august…