Abonare: Articole | Comentarii | Email
Caută:
Tu esti totul pentru mine
Seamana a vers de manea, stiu. “Credeam ca sunt totul pentru tine, ca nu mai ai nevoie de nimeni, ca eu iti sunt de ajuns.”
Cum poate o femeie sa suplineasca un barbat care ti-e prieten si cu care iesi la o bere si discuti despre fotbal, femei, politica, sau mai stiu eu ce alt subiect absolut neinterasant in acceptiunea unei femei?
De unde pana unde ajunge un om la concluzia ca celalalt nu mai are nevoie de absolut nimic? Cum ajungem sa credem ca cineva depinde de noi, ca fericirea, confortul si implinirea celuilalt depind in exclusivitate de noi? Ce mai inseamna libertatea, sau ce inseamna libertatea intr-un cuplu? Daca ea prefera o iesire cu prietenele la o cafea inseamna ca nu te iubeste suficient pentru ca nu sta cu tine acasa? Daca tie iti face placere sa mai iesi cu prietenii fara ea inseamna ca nu o iubesti suficient?
Daca te iubeste, cum poate sa se supere ca te simti bine? Cu cat iubesti mai mult, cu atat il legi pe celalalt de tine, sau incerci s-o faci? Sau cu cat il iubesti mai mult, cu atat ii oferi mai multa libertate, pe care el/ea o va aprecia ca pe o dovada de iubire si nu una de nepasare?
Cred ca iubirea asta nu se masoara in timpul petrecut sub clopotul de sticla. Ca nu legatul fedeles al celuilalt va aduce armonie. Iar cei care accepta asa ceva, o fac nu din dragoste, ci din frica de a nu fi parasiti.Sau din imposibilitatea de a vedea. Ca un animal tinut in captivitate care daca este eliberat nu poate supravietui.
Un barbat asa numit “de casa” este unul pe care o femeie l-a luat dupa ce a incercat o gramada de alti barbati nu “de casa”. Si a ajuns la concluzia ca a experimentat destul. Si e o “norocoasa” in ochii celor care nu au dat peste fraierul care face mancare, curat, calca, coase si spala rufe. Ea avand alta treaba. Boul care face toate astea nu e apreciat decat la suprafata. “Vai, draga, ce barbat bun am!”, desi in sinea ei se gandeste ca nu si-a mai tras-o cu el de la revelion. Asta, sau celalalt? N-are importanta. Ca n-au mai iesit in oras la o piesa de teatru sau la un restaurant de la aniversarea a 2 ani de casnicie.
Si este la fel de valabil si invers. Si asta tine. Poate sa tina pana la sfarsit, avand in vedere ca boul sau vaca s-a obisnuit si nici nu mai vede ce se intampla de fapt. Ca monotonia e instalata, ca singurele discutii sunt pe tema platii intretinerii, a telefonului si a ratelor la banca. Eventual si despre locul de munca. Ba pardon. Si despre copii. Care trebuie sa-si gaseasca unul cu facultate, cu masina, casa, bani care s-o adore pe mititica. Sau una frumoasa, devreme acasa, cu serviciu bun, gospodina. Care, evident sa-l divinizeze pe baietel.
Care sa insemne totul pentru el/ea.
Sper sa nu provoc rupturi… Desi, n-ar fi rau. Ar inseamna ca unora le mai vine mintea la cap. Daca nu e prea tarziu.
Articole asemănătoare
Comentează:
Ads
Ultimele articole
Comentarii recente
Ads
Nu sunt de acord cu ruptura celuilalt de restul lumii. Dar, recunosc ca sunt din ce in ce mai rare moemntele in care am nevoie si de altcineva. POate inca sunt eu la inceputul casniciei, dar chiar asa e. Cea mai buna prietena a mea, cel mai bun prieten, cateodata mama si tata, toti intr-unul singur: el. Nu am nevoie de altceva. E adevarat ca simt nevoia uneori sa socializez, dar nu eu cu altii, ci noi doi cu altii. Iar el este omul care, trecut de prima tinerete, isi doreste caldura caminului (stiu, suna a platitudine) si nu mai gusta la fel de mult “gasca”. Ce vreau sa spun e ca depinde de ce isi doreste fiecare. Dar important e si ce ai. Nu m-am gandit la asta pana acum, multumesc ca m-ai facut sa realizez toate astea.
Mi-am luat ceva vreme de gandire inainte de a scrie acest comentariu. Se pare totusi ca femeile isi gasesc mai usor libertatea in iubit, ingradindu-se pe ele insele, pe cand barbatul isi manifesta dorinta de libertate prin aceasta distanta, dorinta de a avea propriile mici placeri. Adevarata arta este in a le face sa convietuiasca armonios, dar libertatea de a fi tu insati/insuti nu poate fi negata sau ingradita prin iubire, altfel negi insasi iubirea. “Women are from Venus, men are from Mars” , atat de diferiti incat mi se pare imposibil sa ne intuim desavarsit. Si atunci acel “tu esti totul pentru mine” este cel mult o licenta poetica pentru ca eu nu pot fi nici macar totul pentru mine asa cum mi-as dori. Da, “tu poti fi pentru mine ceea ce nimeni altcineva nu poate fi” …asta mi-ar fi destul …sau poate deja prea mult …