Vadim vs. Cristoiu

Am ajuns la concluzia ca CNSAS-ul asta ar trebui desfiintat. Nu-i vad rostul. In primul rand nu stiu pe cata lume mai intereseaza cine si daca a fost securist sau turnator. Daca ii spui unui pusti ca “Nustiucine” a fost securist, iti raspunde simplu “si ce daca?”. Ca nu este ceva laudabil e adevarat, dar pana la urma ce mai conteaza? Oricum majoritatea turnatorilor si securistilor sunt acolo “sus”, si cand spun sus nu ma refer la cer. Corneliu Vadim Tudor s-a apucat sa-l atace pe Ion Cristoiu (Ardei Umplut, Piticul Utecist, sau Monstrul din Gagesti – apelative mai vechi “nascute” de tribun) declarand ca jurnalistul l-a turnat la securitate (pentru cei nascuti mai tarziu, securitatea asta era – o parte a ei – un fel de politie politica). Nu ma intereseaza catusi de putin daca Ion Cristoiu a turnat sau nu. Sunt convins ca pe vremea aia s-au facut destule compromisuri si daca tanarul pe atunci Cristoiu o fi facut asta e treaba lui. Important este faptul ca Vadim, acest falnic luptator pentru Romania ar trebui sa taca. Pentru ca nu sunt sigur daca Ion Cristoiu avea pe cine sa toarne si ce sa toarne cand vine vorba de presedintele PRM. Iar dovezile am fi tampiti sa credem ca nu pot fi fabricate. Iaca si doua mostre (nu garantez pentru veridicitatea lor) de lupta impotriva regimului ale tribunului. Este un fel de “rade ciob de oala sparta” :

Poem de inchinare

Avem un barbat intre noi si lumina
ne luam din luminile ochilor sai
e bland ca amurgul sfintind Bucovina
si aprig ca Oltul vuind printre vai
pamantul acesta l-a dat, intr-o iarna
asa cum da iarba dintai, prevestind
schimbarea la fata a firii si-a vechei
suflari romanesti cu peceti de argint.

Si multe zapezi l-au albit pe la tample
si-atatea adanci nedreptati l-au durut
taind pentru noi partii largi catre viata
el steagul de foc tot mai sus l-a tinut
astfel si-a urmat Ceausescu destinul
cu-o dragoste vie de oameni in piept
astfel nu mai mira pe nimeni ca astazi
e falnic stejar si carmaci intelept.

Iubindu-si lucid si din inima tara
osteanul din el n-are tihna deloc
si pieptul si-l pune viteaz la fruntarii
si pace el vrea, si belsug, si noroc
inchin, dar, un cantec de slava in cinstea
acestui tezaur de minte si har
el, care, luptand ne-a redat demnitatea
de neam de eroi si popor legendar!

Si urmatoarea, un fel de “Paraciosu’ roade osu’”…

Articole asemănătoare

• Fascinaţia mădularului (0)
• Şi n-a apucat… (2)