Bucăţi de carte

Autor: Dragos Cuzuban pe 11 Apr 2010 în Cultura

Pe când era domnişoară, un tânăr funcţionar de bancă, vecin cu dânsa, îi făcea o curte asiduă. Ea nu se uita la el, nu-i dădea nici o atenţie. De ce? Parcă o aud spunând: – Mi-era, înţelegi, nesuferit, antipatic! Vorbe clare, tranşante. Aşa că stăruinţele nenorocitului îndrăgostit o scoteau din fire. E lesne de înţeles că, în asemenea condiţii, Sorana s-a măritat cu altul. Pentru oricine, situaţia era limpede, definitivă. Dar nu şi pentru el. El continua să-i facă imperturbabil curte, să-i expedieze răvaşe de dragoste eternă. Căsătoria colegei mele Sorana se dovedeşte o eroare preschimbată repede în oroare. Soţul ei o înşală pe toate drumurile, o brutalizează făcându-i viaţa un iad şi, în cele din urmă, o abandonează. Şi tocmai când femeia se afla pe culmile deznădejdii, , iata-l pe vajnicul suspinător la graţiile ei, rămas credincios timp de patru ani sentimentelor sale, că vine s-o consoleze şi să-i ofere numele. În zadar îşi încearcă norocul, femeia părăsită tot nu se poate lipi de el. Şi, din nou, se mărită cu altcineva. De rândul acesta, căsnicia merge bine, soţii se înţeleg, se respectă, dar, după trei ani, un accident mortal curmă viaţa celui de-al doilea soţ. Cine o ajută pe femeia lovită de nenorocire? Cine îi şterge lacrimile? Cine îî mângâie durerea? Tot acel tânăr, îmbătrânit cu şapte ani, însă mereu îndrăgostit, veşnic pe urmele ei. Acum Sorana, la capătul încercărilor sorţii, nu mai poate rezista. Capitulează în faţa marii dovezi de iubire şi devine soţia lui. A fost un bărbat fără cusur şi, dacă adjectivul ideal n-ar părea prea livresc, i s-ar potrivi de minune. După 21 de ani de convieţuire fericită, el moare într-un spital, operat de cancer.