Un oraş ca un magazin de conserve

Odată cu greva asta de la metrou şi comentariile de pe “peretele” de Facebook al persoanei care mi-a donat titlul articolului, mi-am amintit cum se circula demult în Bucureşti. Demult, adică înainte de 1989. Si la conservele din magazine, pe vremea cand mai erau conserve. De roşii în bulion, sau alte legume. Dar si peşte.

De când am maşină am devenit de-a dreptul alergic la autobuze, la tramvaie, la metrou şi la tot ce înseamnă transport public. Mi-e groază numai la gândul că mi se strică ceva la maşină şi sunt nevoit să mă urc în autobuz. Este, probabil, un fel de fobie dezvoltată în anii când traversam întreg oraşul în autobuze aglomerate la maxim pentru a ajunge la muncă, iar la programul de 8 ore se mai adăugau 4 petrecute în staţii şi atârnând de barele lângă care o mână glumeaţă ştersese literele C şi O din atenţionarea “Vă rugăm să coborâţi numai prin locurile indicate!” Nu s-a schimbat mai nimic de atunci, doar numărul maşinilor a crescut. Al maşinilor din trafic, pentru că cel al autobuzelor nu. Şi probabil că azi aş mai adăuga cel puţin o oră la cele 12. Iar oraşul a devenit într-adevăr un mare magazin de conserve de sardină în suc propriu, conserve mai mici sau mai mari.

Iar întrebarea care mă macină este: Când era mai bine? Când călătoreai cu autobuzul rapid 368 agăţat de scară şi făceai cam 15 minute din Drumul Taberei până pe Magheru, sau acum, când poţi să ai maşină şi faci pe aceeaşi distanţă cam o oră?

Poate diferenţa de confort anulează timpul în plus. Pe care l-ai putea totuşi petrece într-un mod mult mai plăcut decât butonând radioul maşinii, sau ascultând manelele unui telefon mobil din autobuz…

Mulţumiri Mirelei

Articole asemănătoare

• Degrevarea (0)
• Pentru ca (3)