Rss Feed
Tweeter button
Facebook button
Delicious button
Digg button
Stumbleupon button

Abonare: Articole | Comentarii | Email

Prostituţia legală

6 comentarii

Iniţiativa asta a lui Silviu Prigoană nu-i rea, iar reacţia bisericii ortodoxe era de aşteptat. Însă, ca de obicei, în România, unde prostituţia se găseşte sub toate formele ei, inclusiv în rândul oamenilor bisericii, e normal ca lumea să fie împotriva legalizării ei. Deşi la orice colţ de stradă mai întunecată poţi găsi o fată care să se ofere pe mai mulţi sau mai puţini bani, oamenii se prefac ca nu există. Exact ca înainte de 1989, când nu existau nici crime, nici violuri, binenţeles nici curve. Nu o dată am susţinut faptul că biserica asta ortodoxă ar avea nevoie de o profundă reformă, nefiind altceva decât o instituţie la nivel de an 1800 din toate punctele de vedere (poate mai puţin în ceea ce priveşte suma pe care o cere popa la botez-nuntă-înmormantare). Rigiditatea cu care mai marii bisericii judecă unele aspecte în societatea de azi, raportându-se la nişte valori reale ce-i drept, dar care nu au nici cea mai mică legătură cu subiectul mă scârbesc. Probabil ca Preafericitul Daniel preferă ca preoţii pe care-i conduce să meargă în continuare la curve ilegal, lăsându-şi nevasta la cratiţă (cunosc cazuri), sau n-are nimic cu bolile pe care zilnic le transmit prostituatele care “lucrează” ilegal. În definitiv şi bolile astea, sunt o pedeapsă a lui Dumnezeu, nu?

Cât despre Silviu Prigoană, în locul domniei sale aş fi adăugat în acel proiect de lege şi politicienii. Ar fi avut şanse mult mai mari dacă ar fi încercat să legalizeze şi prostituţia politica. Ar fi trecut prin parlament mult mai uşor, mai ales că politica ştim că e o mare curvă. Şi avem şi cel mai mare bordel. Singura diferenţă este ca nu mergem noi să le-o tragem acolo, ci ne-o trag ei. Şi-i mai şi plătim.


Articole asemănătoare

comments


  1. Adicatelea si …… si cu banii luati!
    Falsa pudoare,ignorarea si ignoranta,astea-s pacatele evidente ale celor ce se ascund in spatele dogmelor bisericesti,cat despre politicieni au “condicutele” active,fiind in ilegalitate,deocamdata.
    :) :):)

  2. Mie unul mi-ar conveni sa fie legalizata prostitutia . As putea sa decontez bonul fiscal pe firma … deh , ,, prestari servicii ” !
    Pai nu ?

  3. Dragos Cuzuban says:

    Cred că dogmele astea bisericeşti reflectă perfect nivelul de evoluţie…
    @Agu: Crezi că n-ar găsi “ăla micu’” modalităţi să nu te lase să-l decontezi? Măcar din invidie… :)

  4. ,, Ala micu care respira din ce in ce mai greu ” ?
    Da , probabil ca-mi poate impozita tot ce trece de 10 min. !!!

  5. Ce înseamnă exact prostituţie şi cine o practică?

    Prostituţia, în accepţiune populară, se referă la femei. Cele care o practică sunt denumite academic prostituate sau în limbajul zilnic târfe, curve, panarame, pocnitori, bagaboande, lustruitoare de bastoane, centuriste, etc. Cuvântul “prostituţie” nu prea se referă la bărbaţi, decât în cazuri absolut excepţionale, rarisime, şi atunci sunt trecute direct în manualul de istorie sau sociologie, ca studiu de caz. Nici practicanţii acestei meserii nu prea au o denumire clară: “prostituaţi”-sună complet straniu şi abstract în limba română clasică. Deci, clar, cuvântul defineşte o îndeletnicire feminină. De aici, din puţul gândirii, cred că izvorăşte şi celebra deja zicală populară: ” un bărbat care se culcă cu mai multe femei e băiat deştept, o femeie care se culcă cu mai mulţi bărbaţi e curvă”. O concluzie superficială se poate extrage de aici: o femeie este curvă dacă se culcă cu mai mulţi bărbaţi. Nu este nicăieri specificat cu câţi bărbaţi minim trebuie să se culce pentru a fi declarată curvă, şi nici intervalul de timp în care se numără aceşti bărbaţi: pe zi, pe lună, pe an, sau în total. În total nu se poate pune problema, căci multe femei ar atinge numărul critic maxim pe la vreo 55 de ani, când devine penibil să fie socotită curvă pensionară. Deci rămâne varianta cea mai plauzibilă: pe an. Dar dacă a fost un an mai ploios şi altul mai secetos, oare se face o medie aritmetică, şi/sau ceea ce prisoseşte se reportează pe următorul an, precum minutele bonus la abonamentul de mobil?

    Dar apoi, ce facem cu excepţiile? De pildă nimfomanele. Sau femeile frigide ce au primit reţetă medicală de la doctorul specialist cu tratamentul: “act sexual zilnic, nu contează cine administrează leacul”. Pe motive medicale se acordă scutire sau sunt toate introduse în aceeaşi oală?

    Caut explicaţia exactă în DEX(ediţia 1998) : “prostituţia=faptă comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă”. Iarăţi sunt nevoit să subliniez că nu scrie nimic de bărbaţi. Nici măcar un cuvânt. Căutăm mai departe: dicţionarul de sinonime, dicţionarul ortografic al limbii române şi încă câteva zic acelaşi lucru, cu mici diferenţe. Bineînţeles, în continuare, nimic despre bărbaţi. Problema adevărată apare doar când consultăm Marele dicţionar de neologisme. Aici găsim o chestie absolut nouă şi năucitoare: “prostituţie = stare în care membrii societăţii duc o viaţă sexuală instabilă, schimbăndu-şi partenerii”. Şi ca lovitura de bâtă se prăvăli o a doua explicaţie, ce m-a lăsat fără replică: “prostituţie = înjosire, folosire degradantă a calităţilor, a talentului”.

    Să luăm explicaţiile pe rând: “Viaţă sexuală instabilă”. Oare ce poate însemna asta? Dicţionarul nu ne lămureşte. Cam cât de instabilă trebuie să fie viaţa mea sexuală pentru a putea fi considerată prostituţie? Dar dacă instabilitatea mea se datorează exclusiv fantasmelor sau timidităţii, se pune că sunt practicant al prostituţiei? Următoarea explicaţie: “schimbăndu-şi partenerii”. Aici iar nu nu este indicat numărul minim de parteneri de unde începe prostituţia. Oare dacă sunt doi sau trei bărbaţi în toată viaţa unei femei, se cheamă că este prostituată? Şi dacă dintre cei trei, doar unul a penetrat-o, ceilalţi doi executănd doar o semi-încercare eşuată lamentabil pe motive de semi-erecţie, cum trebuie să o caracterizăm pe acea persoană?

    Următoarea explicaţie ne teleportează direct în miezul metafizicii: “prostituţie =înjosire”. Adică folosind logica inversă, dacă eu sunt nevoit să mă înjosesc stând ore-n şir la coadă la plata impozitelor pentru că lucrează o singură funcţionară, înseamnă că sunt prostituat? Dar atunci când sunt oprit pe dreapta de către agentul de circulaţie pentru că nu purtam centură de siguranţă, şi sunt obligat să aştept 15 de minute în picioare, în frig şi ploaie, la fereastra maşinii de poliţie, pănă “organul” completează procesul verbal de contravenţie, înseamnă că practic prostituţia? Trecem mai departe: ” prostituţie = folosirea degradantă a talentului”. Aici cred că se referă la chestii serioase. Am citit până la intoxicare diverse ziare ,reviste, etc., în care se dezbătea la greu despre “prostituţia în cultură”, “prostituţia în literatură”, “prostituţia în politică”, şi bineînţeles “prostituţia de care dă dovadă o anumită parte a mass-mediei”. În aceste cazuri, curvele erau foarte vag identificate. Despre peşti nici nu se aducea vorba. O constatare absolut interesantă: nu am găsit nicăieri vreo referire la “prostituţia în bussiness”.

    Revenind la definiţia prostituţiei, după o judecată adâncă, bazată pe cuvinele cheie scrise în diversele dicţionare ce mi-au stat la dispoziţie, pot extrage următoarea concluzie doctă: oricum ar sta lucrurile, dintr-un motiv sau altul, mai devreme sau mai târziu, suntem cu toţii practicanţi ai prostituţiei. Fie că stăm la cozi la plata impozitelor, fie că scriem pentru a avea cât mai mulţi cititori, fie că avem un sponsor, fie că avem o viaţă sexuală instabilă. Şi în mod absolut paradoxal, fie că suntem bărbaţi, fie că suntem femei.

    Şi atunci, unde şi cine sunt prostituatele?

  6. Dragos Cuzuban says:

    Pai, avand in vedere ca toti ne prostituam intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, putem deduce ca ea este legala sub anumite forme, dar ilegala doar intr-una…

Comentează:




plugin by DynamicWP
#

Switch to our mobile site