Ipocrizie si impostori curati ca lacrima

Impostori

Cu prilejul unor evenimente nefericite legate de trecerea in nefiinta a unor persoane publice ies la suprafata si gunoaiele societatii. Asa s-a intamplat si in cazul disparitiei poetului si omului politic Corneliu Vadim Tudor. In loc sa-l lase sa-si doarma macar trei zile din somnul de veci in liniste, hienele de serviciu sunt pe baricade. Un poet mediocru il acuza de vulgaritate, un latrator TV, responsabil cu denigrarea tuturor, il face jigodie, un alt pitifelnic care se vrea mare scula pe laTv il face clovn si am putea continua cu exemplele dar mi se face, pur si simplu greata.

In acest context afirm ca ipocrizia si impostura mi-au creat intotdeauna o stare accentuata de disconfort. Intalnesc la tot pasul personaje cu un tupeu fantastic, care si-au uitat cu o obraznicie fara seaman trecutul devenind curati ca lacrima in democratia noastra originala. Un individ nomenclaturist, cu dosar la cabinetul 2, a condamnat comunismul si e mare om de dreapta, in timp ce un fost ziarist pe la “Scinteia tineretului” ii ridica osanale; niste fii de mari mahari comunisti se cred “soljenitini”. Am si alte exemple, dar ma voi opri la unul ceva mai concret si, mi se pare, interesant.

Cu putin timp înainte de 1989 am participat la filmarile pentru un serial Tv. Unul din episoade se referea la viata unui elev de scoala militara de aviatie, ce urma sa devina pilot de vanatoare. La vremea aceea era pe val filmul “TOP GUN”.

Regizorul si operatorul, doi meseriasi, insistau sa filmeze o lupta aeriana cu doua avione cu reactie, ei urmand sa faca parte din echipaje. Le-am explicat ca legea nu permite. Atunci a intervenit o doamna, Lucia Hossu-Longin, ambitioasa si autoritara care m-a intrebat cui trebuie sa se adreseze ca problema sa fie rezolvata. I-am dat cateva nume “tari”.

In 24 de ore aveam in fata o aprobare cu semnaturi si stampile de la nivel inalt. Doamna m-a privit cu un aer superior, lasandu-ma sa inteleg ca are usi deschise oriunde si oricand. Atunci mi-am dat seama cat de mic eram. Dupa revolutie, “doamna usilor deschise” a devenit un simbol al luptei de denigrare a vechiului regim. Intr-o asemenea situatie il apreciez pe Postenicu pentru celebra expresie “AM FOST UN DOBITOC”. Unii au fost si sunt dobitoci, dar nu au taria morala sa recunoasca.

S-ar putea să te intereseze şi:

FASCINATIA HAOSULUI Motto: Din chaos, Doamne-am aparut Si m-as intoarce-n chaos... Si din repaos m-am nascut, M-e sete de repaos.                                      (Eminescu) In ultimul timp au fost reluat...
CINE NE-A FURAT MAIMUTA? Dupa niste dezvaluiri discutabile ale lui Dan Andronic, despre o sindrofie ce a avut loc in seara de dupa alegerile prezidentiale din 2009, o Comisie Parlamentara isi propune sa ancheteze in ce masura...
PRIVATIZAREA “MULTILATERAL DEZVOLTATA” De mai multa vreme m-am tot intrebat ce mai face Viorel Catarama, unul dintre liberalii de frunte ai anilor '90, un politician ambitios si om de afaceri de succes, pe care chiar l-am apreciat, dincolo...

Comentarii

Be the first to comment on "Ipocrizie si impostori curati ca lacrima"

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



Mulţumim pentru vizită!
Dacă apreciaţi conţinutul şi nu aţi făcut-o, puteţi să daţi like şi/sau share:

X Închide
thanks! click to close
Licenţa Creative Commons
Textele de pe http://www.cuzu.ro/ sunt puse la dispozitie prin Licenţa Creative Commons Attribution - Necomercial, Distribuire în condiţii identice 4.0 Internațional . ... ...