Perversităţi şi tertipuri oratorice

10959472_773312649384327_6745962129124985445_n

Ascultând cu mare atenţie discursurile din ultimele zile ale doamnei Elena Udrea, care au blocat, mai ceva ca transmisiile meciurilor de fotbal de la un campionat mondial, activitatea cotidiană a multor cetăţeni de-ai noştri, am ajuns la concluzia că pupila lui Traian Basescu a studiat cu multă atenţie o lucrare mai puţin popularizată la vremea aparitiei. Este vorba despre “Arta de a avea întotdeauna dreptate”, a lui Arthur Schopenhauer.

Traducerea lucrării şi comentariile aparţin cunoscutului istoric literar, eseist, lingvist şi  publicist, Prof. Petre Gheorghe Bârlea, care, printr-un demers de excepţie, oferă celor interesaţi, posibilitatea de a desluşi dedesubturile unor tertipuri oratorice utilizate în arta controversei. Lucrarea, aparută în 2010 la Editura Muzeului Literaturii Romane, nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor interesaţi de politică şi nu numai.

Mărturisesc faptul că la vremea apariţiei acestui volum, citindu-l, m-am amuzat, mai ales că nu am avut în bibliografie, pe vremea când studiam filozofia la Universitatea Babes-Bolyai, această tematică. “Lumea ca voinţă şi reprezentare” a fost opera care mi-a rămas ca punct de referinţă, legat de strălucitul gânditor al lumii moderne, cel ce a fost Arthur Schopenhauer.

Cartea “Arta de a avea întotdeauna dreptate” cuprinde 37 de stratageme, multe dintre ele perversităţi, pe care, indivizii le folosesc instinctiv sau premeditat/elaborat, pentru a avea de fiecare dată dreptate într-o confruntare cu un interlocutor sau adversar. Denumirile câtorva dintre ele vorbesc de la sine despre caracterul lor agresiv şi perfid: şicanarea interlocutorului; refuzul oricărui consens; diversiunea; argumentul autorităţii; şuvoiul vorbelor fără noimă; grosolănia, etc.

Pentru a-mi justifica ideea că doamna Elena Udrea a studiat cu atenţie stratagemele cuprinse în volumul “Arta de a avea intotdeauna dreptate”, citez o concluzie a domnului Petre Gheorghe Bârlea: “Ştim foarte bine că esenţa discursului unui preopinent de rea-credinţă este absenţa oricărui principiu în tratarea subiectului şi în abordarea argumentării generale şi a detaliilor. La nivel formal, aceasta înseamnă amestecul de serii logice în argumentare şi contra-argumentare, deturnarea subiectului, confuzia voluntară între adevăr şi fals, într-un cuvânt, “tulburarea apelor”, cu scopul vădit ca cel în cauză să pescuiască de acolo prada.”

Excelent, domnule profesor! Aşa că doamnă Elena Udrea, nu ne mai luaţi pe toţi de proşti. Perversităţile şi tertipurile oratorice nu ne impresionează.

S-ar putea să te intereseze şi:

Trabucul cubanez si discursul politic Replica pe care i-a dat-o Tudor Arghezi lui Titus Popovici la o sedinta a Uniunii Scriitorilor: "Una spui si alta fumezi", este valabila si astazi daca analizam discursurile politicienilor nostri sau ...
Sunt românii adepţi ai liberalismului? - GUEST POST - Agresivitatea și aroganța pe care o practică și afișează noii PNL-iști în promovarea obsedantei lor încercări de înlăturare forțată și nejustificată a prim-ministrului Victor Ponta și ...
Cătușe și circ "Am avut încă o dată dreptate!" aș putea scrie, împrumutând unul dintre titlurile de pe vremea când Titanul din Găgești rupea presa română cu găina născătoare de pui vii. Arestată preventiv pe 11 febr...

Comentarii

Be the first to comment on "Perversităţi şi tertipuri oratorice"

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



Mulţumim pentru vizită!
Dacă apreciaţi conţinutul şi nu aţi făcut-o, puteţi să daţi like şi/sau share:

X Închide
thanks! click to close
Licenţa Creative Commons
Textele de pe http://www.cuzu.ro/ sunt puse la dispozitie prin Licenţa Creative Commons Attribution - Necomercial, Distribuire în condiţii identice 4.0 Internațional . ... ...