Sunt românii adepţi ai liberalismului?

liberalismului

GUEST POST

Agresivitatea și aroganța pe care o practică și afișează noii PNL-iști în promovarea obsedantei lor încercări de înlăturare forțată și nejustificată a prim-ministrului Victor Ponta și a guvernului său, a devenit agasantă și obositoare pentru oricare cetățean de bună-credință indiferent de orientarea sa politică, desigur cu excepția fundamentaliștilor.

Din punctul nostru de vedere acest comportament politic n-are nicio justificare, fiind contrazis de evidența realității economice și sociale reflectată în datele statistice ale instituțiilor de profil din țară și ale Uniunii Europene, care relevă indubitabil indicatori de dezvoltare economică a României peste media europeană.

Și atunci apare întrebarea firească, de ce atâta îndârjire pentru a ajunge cu orice preț, fără consimțământul electoratului la guvernare, înaintea scrutinului electoral normal? Care sunt resorturile care determină această gașcă politică să abordeze cu atâta tupeu un asemenea comportament împotriva unei realități palpabile și nu în ultimul rând fără un program adecvat, superior celor de la guvernare care să aducă o îmbunătățire a vieții românilor.
Însuflețiți de succesul neașteptat a lui Iohannis în alegerile prezidențiale, își imaginează probabil că românii au devenit peste noapte mari simpatizanți ai doctrinei liberale.

Desigur că aceasta este o supoziție pentru că într-o țară ortodoxă, în care 70% din populație este săracă și din care 40% trăiește sub pragul sărăciei, este greu de imaginat că acești oameni au îmbrățișat o doctrină politică elitistă, individualistă, a întreprinzătorului orientat știut fiind și că ortodoxia nu împărtășește și propovăduiește aceste principii.

Motive care ar explica această stare de lucru sunt multiple, dintre care am enumera lipsa culturii politice și dezinteresul pentru informare a populației, o clasă politică neprofesionistă și avidă de îmbogățire, partide politice a căror doctrine nu se diferențiază prea mult, indiferent că se intitulează de dreapta sau de stânga, care ignoră interesul comun, fiind folosite ca trambuline de lansare în spațiul politic a diferiților indivizi lacomi.

Prăbușirea așa-zisului sistem comunist a cauzat consecințe catastrofale pentru partidele de stânga, indiferent dacă erau marxiste sau nemarxiste, obligându-le la o izolare severă, dar a consolidat poziția partidelor de dreapta deși, acestea reprezintă elitele sociale a căror scop nu este acela de a încuraja participarea maselor la activitatea politică sau ca acestea să aibă controlul asupra societății.

Începând cu anii `90 s-a reafirmat cu putere hegemonia culturală a dreptei liberale diseminată și impusă mentalului colectiv, căruia i-a întreținut convingerea că va trăi în cea mai bună dintre lumile posibile, adică în lumea capitalistă.

Pentru implementarea acestor viziuni doctrinare s-a recurs la folosirea unor expresii stereotipe retorice, specific pentru spațiul est-european și anume „necesitatea reformei”, înțelegând prin reformă în special privatizarea a tot și a toate astfel încât statul să fie scos din domeniul economic dar și renunțarea la legislația socială și la statul social.

Capitalismul a fost proclamat un sistem de o valoare absolută, excluzând posibilitatea existenței altui sistem mai bun. Concomitent, partidele de stânga au fost marginalizate, etichetate drept comuniste, care reprezintă în sine un rău social fără discuție.

Dreptul la discursul politic a fost confiscat și aparține numai celor care propovăduiesc un liberalism fundamentalist și, evident, a fost interzisă gândirea critică a economiei de piață.

Împrejurările relevate au permis dreptei politice să se considere „progresistă” și „modernă”, în concordanță cu realitățile contemporane și deci, mai aptă să conducă destinele țării decât retrograda stângă, comunistă. Reușind, la un moment dat, să convingă o parte a populației de acest lucru.

În aceste condiții, partidele de dreapta din România, în speță PDL transformat în PNL, au căpătat o incisivitate dură cu pretenții de guvernare perenă și de deținere a adevărului absolut.

Acestea ar fi, credem noi, explicațiile pentru care noul PNL abordează un discurs politic intolerant și se crede îndreptățit să solicite oricând și oricum accederea la guvernare, ca o necesitate vitală pentru țară și ca un drept în sine, peste voința populară.

Din cele prezentate până acum nu credem că poporul român este atașat doctrinei liberale așa cum probabil visează domnul Iohannis și cu ai lui.

Ioan Oros, jurist

loading…


S-ar putea să te intereseze şi:

PRIVATIZAREA “MULTILATERAL DEZVOLTATA” De mai multa vreme m-am tot intrebat ce mai face Viorel Catarama, unul dintre liberalii de frunte ai anilor '90, un politician ambitios si om de afaceri de succes, pe care chiar l-am apreciat, dincolo...
Virgil Madgearu nu a jucat la Steaua Zilele trecute, dupa multi ani, m-am intalnit cu un fost coleg de liceu militar, care din nefericire a avut de suferit  din motive de dosar, ratand astfel o cariera in armata, ceea ce l-a marcat serio...
Federatia da senzatia. Romania KAPUT De cateva zile se distribuie si se comenteaza pe Facebook un articol cu un titlu ce i-a facut pe multi sa se revolte si sa sara la beregata a doi parlamentari romani, fiind considerati niste nemernici...

Comentarii

Be the first to comment on "Sunt românii adepţi ai liberalismului?"

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



Mulţumim pentru vizită!
Dacă apreciaţi conţinutul şi nu aţi făcut-o, puteţi să daţi like şi/sau share:

X Închide
thanks! click to close
Licenţa Creative Commons
Textele de pe http://www.cuzu.ro/ sunt puse la dispozitie prin Licenţa Creative Commons Attribution - Necomercial, Distribuire în condiţii identice 4.0 Internațional . ... ...